Sfaturi utile despre reparaţia si întreţinerea autovehiculelor
AutoPro Iasi https://autoproiasi.ro service instaleză închidere centralizată, senzori parcare, navigatii auto și alte accesorii auto în Iași scrie un articol care cuprinde cateva sfaturi utile despre reparatia si intretinerea autovehiculelor: După montarea unei noi curele de ventilator se va avea în vedere reîntinderea acesteia după aproximativ 150—200 km, ştiut fiind faptul că la început, orice curea se alungeşte mai repede. Cînd schimbaţi un bec de far, urmăriţi, întotdea una ca proeminenta de pe soclul becului să fie aşezată în locaşul special prevăzut în buza oglinzii elementului de far. Numai în acest fel se obţine o iluminare corectă şi eficientă a drumului, fără a orbi partenerii de trafic. Nu se vor depozita niciodată carpe în compartimentul motorului. Acestea pot ajunge pe locurile fierbinţi ale galeriei de evacuare şi provoacă un incendiu care va fi amplificat de curentul creat sub capota motorului. Există, de asemenea, riscul blocării fuliiior de alternator, pompei de apă sau chiar a turbinelor de răcire. Racordurile elastice de frînă vor fi controlate vizual cel puţin o dată pe an, (la începutul primăverii). în cazul apariţiei crăpăturilor în cămaşa exterioară a racordurilor se vor lua măsuri de înlocuire imediată a acestora. Nu se admite utilizarea autovehiculelor cu racordurile elastice deteriorate, deoarece există în orice clipă riscul producerii unui grav accident prin perforarea lor la o solici tare mai puternică a frinelor. Montarea pneurilor care poartă inscripţia TUB ELESS (fără cameră) pe jante in stare bună (fără îndoituri ale buzelor sau alte deformări) aduce numai avantaje: micşorarea greutăţii totale a roţii, scăderea riscului de a face pană de cauciuc datorită defecţiunilor camerei de aer, eliminarea riscului de explozie etc. Trecerea de la montajul cu cameră la cel fără cameră necesită, pe langă pneuri Tubeless, şi jante bune, valve speciale şi un vulcanizator priceput! Dacă din greşeală aţi turnat antigel sau lichid de frină în elementele acumulatorului, procedaţi pe loc la golirea completă a electrolitulul prin răsturnarea acumulatorului cu faţa in jos. Se va încerca apoi salvarea acestuia prin prezentarea ia un atelier de profil, unde se va solicita spălarea, umplerea cu electrollt şi reincărcarea. Dacă motorul prezintă întreruperi în funcţionarea la turaţie joasă, în sarcină, atunci este posibil ca distanţa intre electrozii bujiilor să fie prea mare, sau distanţa de deschidere maximă a platine lor să fie prea mică. Dacă motorul prezintă întreruperi în funcţionare la turaţii mari în sarcină (peste 3500 rot/min). atunci cauza poate să fie distanţa prea mică între electrozii bujiilor sau distanţa de deschidere maximă a platinelor prea mare a întreruperile percepute sub formă de sincope la ieşirea gazelor din toba de eşapament în timpul funcţionării motorului la ralanti, indică un avans iniţial la aprindere prea mare, o bujie defectă sau un dozaj al amestecului de mers în gol incorect stabilit.
Ruperea curelei de ventilator duce rapid la fierberea lichidului de răcire, fără a se mai înregistra pornirea electro ventilatorului de răcire, la autoturismele prevăzute cu astfel de instalaţie. Explicaţia constă în faptul că pompa de apă iese din funcţiune, iar lichidul supraîncălzit din blocul motor nu mai poate ajunge în radiator atingand foarte repede temperatura de fierbere. în concluzie, ruperea curelei de ventilator este semnalată prin creşterea bruscă a temperaturii, ieşirea din funcţiune a generatorului de curent şi zgomotul specific produs de fierberea lichidului de răcire în radiator şi în vasul de expansiune ScîrţituI de tonalitate înaltă produs de cureaua de ventilator în momentul accelerării bruşte a motorului indică patinarea acesteia pe una dintre fulii. Chiar dacă întinderea curelei este suficientă, o fulie defectă favorizează totuşi patinarea curelei pe ea. Cauza o constituie lărgirea canalului fuliei (la cele confecţionate din tablă ambutlsată), fapt ce permite atingerea părţii inferioare a acestuia de către baza mică a trapezului de secţiune a curelei. Dacă direcţia autovehiculului „trage" spre stîngă sau spre dreapta, prima cauză care trebuie luată în considerare este diferenţa de greu tate dintre pneurile ce echipează roţile din faţă. După controlarea şi remedierea acestui eventual inconvenient se va trece la verificarea şi reglarea unghiurilor de înclinare longitudinală a pivoţilor (unghiul de fugă). Exploatarea autoturismu lui cu amortizoare uzate excesiv aduce numai dezavantaje: în răutăţirea puternică a confortului, pierderea accentuată a stabilităţii, în viraje mai ales, creşterea distanţei minime de frînare, suprasolicitarea şi deteriorarea permanentă a organelor suspensiei, transmisiei şi a caroseriei. Transmiterea vibraţiilor funcţionale ale motorului către caroserie se poate datora ruperii unui tampon elastic de prindere a grupului motorcutie de viteze pe lonjeroane. în această situaţie, prin atingerea motorului sau a cutiei de viteze de anumite părţi fixe ale caroseriei, se transmit vibraţiile atit de supărătoare pentru cei aflaţi în interiorul autoturismului. Tot o sursă de vibraţii anormale o constituie şi ruperea sau slăbirea unui tampon de fixare a tubulaturii de evacuare, fapt ce permite contactul direct dintre ţevile sau tobele de evacuare şi caroserie. Introducerea repetată a unui furtun gros şi cu o elasticitate redusă în interiorul rezervorului de benzină, în scopul extragerii combustibilului provoacă în cele din urmă defectarea sondei litrometrice prin îndoirea tijei plutitorului, spargerea acestuia sau dezlipirea conductorilor electrici de legătură.
Frânele ne-întretinute real pericol
Un studiu al asociaţiei germane a controlului vehiculelor şi automobilelor privind defectele tehnice ale vehiculelor cu motor a demonstrat că întreţinerea insuficientă sau incorectă a sistemului de frînare stă la originea unui număr important de accidente rutiere. într-un singur an, remarcă studiul, 327665 accidentecu victime omeneşti, şi alte 1511647 accidente cu daune materiale, s-au produs pe şoselele din Germania. Dintre aceste vehicule, asociaţia citată a verificat 6700, 14% avind defecte grave sau mai puţin grave la sistemul de frinare. Examinarea minuţioasă a fiecărui caz a dus la concluzia că mai mult de jumătate din defectele descoperite pot fi imputate neglijenţei automobiliştilor care nu întreţin suficient frînele, iar îm 8,6% din cazuri reparării incorecte făcute, în majoritatea cazurilor, de către automobiliştii înşişi. Accidentele survenite ca urmare a acestor cauze puteau fi evitate dacă automobiliştii acordau o atenţie deosebită acestui agregat care stă pe primul plan al securităţii rutiere. în acest context, studiul relevă că sistemul de frinare se compune îndeosebi din piese de uzură supuse la mari solicitări, datorită faptului că acţiunea de frinare transmite forţe enorme. Această putere ridicată a sistemului de frinare nu poate fi menţinută pe distanţă lungă decît dacă întreţinerea şi reparaţiile necesare sînt efectuate la timp şi de către specialişti. Unul dintre marii fabricanţi de discuri de frînă dă cîteva sfaturi, pe care studiul respectlv le socoteşte literă de lege a securităţii rutiere.
Controlaţi periodic funcţionarea tuturor pistoanelor şi a celorlalte piese mobile ale cilindrului de frină din etrieri. Examinaţi unghiul de coroziune al discurilor de frină, reziduurile garniturii şi striaţiile. Grosimea discului nu are voie să se micşoreze mai mult de 1 mm fată de cotă. Controlaţi şi întreţineţi cu mare grijă frînele cu discuri de la puntea spate, care sînt cele mai active atunci cînd condiţiile meteorologice sînt proaste (forţe de frinare reduse). Puterea de frînare este in general repartizată 70% pe puntea faţă şi doar 30% pe cea spate. Funcţionarea frînelor cu disc ale osiei spate poate fi afectată negativ de influenţele iernii. Controlaţi garniturile de frină pentru a verifica soliditatea materialelor de fricţiune şi a lianţilor. Dacă este cazul, schimbaţi garniturile, în caz de nevoie, schimbaţi-le odată cu lichidul de frînă. Controlaţi furtunurile şi conductele de frînă dacă nu sînt corodate. Verificaţi nivelul lichidului de frină, etanşeitatea şi starea capacelor protectoare. Controlaţi funcţionarea regulatorului de forţă de frînare (care trebuie pus la punct numai după prescripţiile fabricantului) şi, dacă este cazul, eliminaţi începuturile de coroziune asupra elementelor de comandă ale regulatoarelor. Verificaţi cursa pedalei de frină. Controlaţi etanşeitatea cilindrului principal în tandem şi a capetei antiretur a servofrînei. Schimbaţi, periodic, lichidul de frină, în principiu după un an, deoarece după această perioadă el absoarbe apă, nemaioferind securitatea frînării la temperaturi înalte (formarea de bule de vapori).