"Primul GPS" - navigație auto de înaltă tehnologie în 1909
Cu un secol înainte de Garmin, Jones Live Map îi ajuta pe șoferi să navigheze într-o zonă rurală fără indicatoare rutiere și adesea fără drumuri.
Automobiliștii de acum un secol nu erau la fel ca cei de astazi. Automobilele din anii 1900 erau lente, rigide și cu autonomie mai redusa. Benzinăriile erau rare. Drumurile, unde puteau fi găsite ne erau in stare buna ca acum. (În 1910, în SUA existau doar 10 mile de autostradă pavată) Călătorind pe drumuri stâncoase și deivelate, motorul mașinii se supraîncălzea și anvelopele se deteriorau rapid. Iar dacă acest lucruri nu ar fi fost suficient descurajatoare, a existat și provocarea navigării. Indicatoarele rutiere erau rare și adesea incorecte iar șoferii erau nevoiți frecvent sa comunice între ei prin viu grai despre indicații asupra direcției de urmat pentru a ajunge la destinație. Cele mai vechi hărți rutiere produse Rand McNally au fost tipărite abia după 1904.
în 1909 a apărut o alternativă de înaltă tehnologie: un ghid direcțional în timp real, la bord, numit Jones Live Map.
A fost inventat de J. W. Jones, care a introdus, de asemenea, vitezometrul Jones, Jones Disc Phonograph Record și Jones Yobel - „claxonul de la domnul automobilului”. Ideea a fost revoluționară. Live Map a fost un dispozitiv mic cu platan rotativ și cu un cablu care se atașa la kilometrajul mașinii. Înainte de a porni la drum, șoferii cumpărau discuri de hârtie cu ruta către destinație prescrisă de The Touring Club of America. La începutul călătoriei, șoferul își așeza discul pe platanul rotativ al Live Map, astfel încât punctul de plecare al călătoriei să fie aliniat cu un indicator săgeată pe capacul de sticlă. Pe măsură ce mașina a început să ruleze, cablul de la kilometrajul mașinii făcea ca harta să se rotească. Săgeata indica directia de urmat in timpul calatoriei. Fiecare disc avea până la 100 de mile de detalii de călătorie în jurul perimetrului său. Dacă călătoria era mai lungă de 100 de mile, șoferul era nevoit sa înlocuiasca primul disc cu al doi-lea și mai departe cu al trei-lea.
O reclamă pentru dispozitiv a descris-o ca fiind "Fonograful Drumului" .
In descriere mai spunea asa:
- Are discuri care acoperă drumurile din întreaga lume.
- Introduceți discul călătoriei pe care doriți să o faceți
- Live-Map îl citeste, nu cu voce tare, ci cu un indicator care indică întotdeauna calea - care vă spune unde vă aflați acum și ce să faceți în acest sens.
- cand utilizezi acest dispozitin de navigatie este ca și cum ai avea în mașină un om care cunoaște fiecare drum, fiecare colț, fiecare intersectie, fiecare semn de circulatie din întreaga lume.
O broșură din 1910, „The Jones Live Map - Ce ne-am face fara el” se lauda că Jones Live Map era superior cărților de trasee, care erau greu de urmat și era mai convenabil decât hărțile mari, stângace, origamice, care nu puteau fi îndoite niciodată și care se rupeau întotdeauna în vânt.
Jones Manufacturing oferea peste 500 de rute până în 1919. Rutele se întindeau pe întreaga țară de la New York la Los Angeles și includeau notificarea limitelor de viteza acolo unde existau.
Cu toate acestea, problema cu acest prim navigator care a precedat navigatia prin GPS a fost aceeași care afectează astăzi astfel de sisteme. Drumurile sunt într-o stare de schimbare continuă. De fiecare dată când Live Map oferea indicații tipărite precum „ia-o la dreapta la urmatoarea intersecție imediat dupa semn”, se ducea o bătălie pierdută. Repere precum stâlpii cu semne indicatoare puteau fi înlăturați oricând. Discurile de pe hartă ar putea fi corectate și reimprimate, dar vechile discuri ale șoferului, care se bazau pe reperele lipsă, puteau fi aproape inutile. În anii 1920, exista o abundență de hărți rutiere pentru o mare parte a țării. Statele și județele începuseră să identifice drumurile cu semne standardizate de-a lungul marginii drumului. Jones Live Map a încetat producția. Următoarea încercare de a furniza indicații de conducere instantanee nu a apărut decât în 1994, când Departamentul Apărării al SUA și-a lansat sistemul de poziționare globală pentru uzul civil si care putea localiza pozitia masinii cu ajutorul unui dispozitiv GPS ce capta semnal de la rețea de 24 de sateliți. Sistemul a fost autorizat pentru uz civil în 1996.
Articol scris de GPS1.RO Monitorizare GPS auto