Articol despre Localitarea Iasi, Judetul Iaşi, România

AutoPro Iasi https://autoproiasi.ro care instaleză închidere centralizată, senzori parcare, navigatii auto și alte accesorii auto în Iași scrie un articol despre localitatea unde desfasoara aceste activitati: Chiar dacă santem puțin subiectivi, având în vedere că Iasi este orașul în care ne desfasuram activitatea, Iașiul este un loc în care zicerile se împletesc, dezvăluind frânturi cotidiene într-un mod frumos. Te așteaptă aici bucăți dintr-un puzzle pe care trebuie să-l întregești permanent în tihnă, căci, la final, vei descoperi adevărata valoare a locului.
Orașul Iasi nu este perfect, dar tinde spre mai bine. Merită să îi acordăm atenția cuvenită pentru că doar așa va crește frumos. Trebuie stropit cu dorințele noastre pentru a crește mare și în ochii vizitatorilor de pretudineni. Să ne facem timp să simțim vibrațiile orașului, freamătul locuitorilor și parfumul ce ne înconjoară. Să ne deschidem ochii și inima și să ne lăsăm seduși de poveștile aduse de imagini.
Teorii cu privire la originea numelui Iaşi sunt nenumărate. La fel şi poveştile despre primele atestări istorice, care au făcut deliciul dezbaterilor din ultimii ani.

Istoricii au diferite teorii referitoare la originea numelui "Iaşi". Unii afirmă că acesta şi-ar găsi sorgintea într-un trib sarmat, Iazigii, menţionaţi de poetul Ovidiu "Ipse vides onerata ferox ut ducata Iasyx Per media Istri plaustra bubulcus aquas" şi "Jazyges et Colchi Metereaque turba Getaque Danubii mediis vix prohibentur aquis".
O altă explicaţie ar fi că numele are originea în tribul alanic al Iasilor, atât Iazigii cât şi Alanii fiind două ramuri ale Sarmaţiolr. De asemenea, în limbile sanskrită şi hindi, care au origine comună cu limba sarmaţilor, yash înseamnă faimă.
Numele oraşului reprezintă o altă sursă de controversă pentru istorici. Unele teorii pun originea numelui pe seama tribului iazigilor (populaţie iraniană), altele caută o origine slavă, însa trei sunt ipotezele demne de a fi luate în seamă.
Prima derivă numele de la iaşi, numire dată alanilor (tot populaţie iraniană) de ruşi, iar o a doua leagă toponimul Iaşi de un nume de persoană, de un anume Ias (derivat de la Ioan sau Iacob), întemeietorul sau stăpânul aşezării, într-o perioadă greu de determinat.
Constantin Cihodaru, în Istoria oraşului Iaşi, avansa o altă teorie: numele de Iaşi ar deriva din numele dat în Evul Mediu unei categorii de luptători cu arcul. Indiferent că este nume etnic sau cu origine ce derivă din numele de persoane, toponime cu această denumire sunt prezente în tot spaţiul românesc, precum în Argeş, Gorj sau Braşov.
Imaginile din video sunt orientative .

Ample discuţii s-au dus şi în jurul datei când Iaşiul a fost menţionat pentru prima dată. S-au vehiculat mai mulţi ani, printre care şi 1395, ce este prezent pe o inscripţie din Biserica armeană Sf. Maria, refăcută în 1803.
O bună parte din specialişti contestă validitatea acestei inscripţii, pentru că armenii consemnau trecerea timpului după calendarul lor, ce începe la anul 551 al calendarului gregorian. Deşi inscripţia este probabil falsă, acest lucru nu înseamnă că armenii nu erau deja prezenţi la Iaşi la sfârşitul secolului al XIV-lea. Ei erau deja sosiţi şi în alte oraşe ale Moldovei, unde au venit la chemarea domnilor ce aveau nevoie de meşteri şi negustori specializaţi.
Toţi istoricii sunt de acord că anul 1408, când Iaşii figurează ca loc de taxare pentru negustorii polonezi cărora Alexandru cel Bun le dăduse un privilegiu comercial, reprezintă data cea mai sigură pentru prima pomenire a aşezării.
Probabil la 1408, Iaşiul era cel putin un târg, loc de schimb al produselor venite pe drumurile ţării, altfel domnia nu ar fi stabilit aici un punct vamal. Câteva decenii mai târziu, în 1434, aşezarea apare numită sub forma „târgul Iaşilor".

Județul Iași este situat în partea de nord-est a României

Orașul Iași se află în regiunea istorică Moldova, într-o zonă de câmpie, fiind traversat de râurile Siret, Prut, Jijia și Bahlui.
Până la Mica Unire din 1859 (când Țara Moldovei s-a unit cu Țara Românească), orașul Iași a fost capitala Moldovei. În prezent, este unul dintre cele mai mari orașe și unul dintre cele mai importante centre culturale din România. Aici se află cea mai veche universitate din țară, Universitatea ”Alexandru Ioan Cuza”, înființată în anul 1860.
Principalele destinații turistice din Iași sunt: Palatul Culturii, Mănăstirea ”Trei Ierarhi”, Dealul Copou (unde se află Grădina Copou care găzduiește ”Obeliscul cu lei” și ”Teiul lui Eminescu” și cea mai veche grădină botanică din România, înființată în anul 1856), Palatul Sturdza de la Miclăușeni, Casele Memoriale Vasile Alecsandri de la Mircești și Costache Negruzzi de la Hermeziu, Muzeele Memoriale Ion Creangă și Mihail Sadoveanu .
Iaşul turistic de odinioară Ca şi în zilele noastre, vara intre cele două războaie era vremea când lumea oraşelor simţea nevoia să iasă din casă, să plece în viligiatură. Acei cu bani se duceau la Paris, Viena, Roma şi în alte locuri faimoase, alţii căutau locurile balneare româneşti, ieşenii mulţumindu-se să meargă la mănăstirile nemţene sau la staţiunea Slănic, aflată sub oblăduirea Epitropiei Spitalului Sf. Spiridon, unde se călcau pe picioare şi se plimbau seara, intre cişmele, cu paharul de apă in mână, ca pe Lăpuşneau. Mulţi se duceau la ţară, la părinţi, la bunici sau la neamuri, încât adesea oraşul rămânea pustiu de băştinaşi. Asta doar la prima vedere căci negustorii, hotelierii, locanțierii şi dregătorii nu stăteau cu mâinile in sân.
Aşa cum se observă din parcurgerea vechilor gazete, cu toţii se ocupau, intens, de atragerea vizitatorilor de pe alte meleaguri: din ţară sau de peste graniţe. Hramurile vechilor ctitorii voievodale ca şi al Sfintei Parascheva, făcute cunoscute, aduceau mulţimi de credincioşi, săteni şi locuitori din Ţara de Sus şi din aceea de Jos, şcolile oraşului chemau în vizită şcolile rurale şi din alte târguri, Universitatea făcea schimburi de vizitatori cu altele din ţară, iar turneele artistice străine făceau coadă la scena Teatrului Naţional şi a Teatrului Trianon (cinematograful Republica, puţin folosit în zilele noastre, deşi are o sală încăpătoare şi frumoasă).
Un mijloc eficace de atragere a vizitatorilor în marile centre europene fiind organizarea expoziţiilor culturale-industriale-agricole, nu lipseau nici de la Iaşi, începând cu aceea din 1884 organizată de Congresul Cooperatorilor, urmată de altele cu specific viticol şi continuată cu marea „Expoziţie agricolă, viticolă şi de industrie casnică a Moldovei întregite” din anul 1923.
Venind apoi criza economică cu şomaj, curbe de sacrificii şi mari probleme sociale, ieşenii făceau din expoziţiile cu vânzare mijloace de atenuare a lipsurilor şi ieşirea parţială din starea de lâncezire economică, dând avânt producţiei de bunuri, înlesnind contactele, schimburile comerciale, desfacerea directă a mărfurilor către miile de vizitatori, determinând reluarea unor activităţi stopate şi provocând consumul atât de necesar vieţii economice.

Atrăgând mii de vizitatori din diferite zone, expoziţiile dădeau indirect dezvoltare şi turismului, promovat şi prin unele pavilioane cu asemenea profil. Astfel, expozi]ia deschisă la 29 septembrie 1935, în parcul Expoziţiei de pe dealul Copoului (anume înfiinţat în anul 1923) şi intitulată Luna Iaşilor se desfăşura sub îndemnul „Cu concursul tuturor, să facem din Iaşi un mare centru de producţie, artă şi cultură”, ministrul Victor Iamandi aducând salutul guvernului şi promisiunea generoas\: „Totul pentru Iaşi”. Iaşii, „Lipsca României”
Succesul obţinut fiind de mare răsunet, cu efecte de înviorare a vieţii economice din Moldova, în anul 1936 se organizau chiar două astfel de targuri: unul în primăvară şi altul, toamna. Organizatorii, oamenii cu preocupări economice şi Consilul Municipal ţineau ca Iaşii să devină „Lipsca României” cu expoziţii economice-târg de două ori pe an, ca la Leipzig. O scrisoare a Primăriei din 15 februarie 1936, adresată ieşenilor, invitaţilor şi forurilor competente, glăsuia: "Municipiul Iaşi, în preocuparea ce o are de a atenua pe cât posibil greutăţile provocate de criza economică şi-a propus ca şi anul acesta să organizeze în cursul lunilor mai şi septembrie expoziţii agricole, viticole, industriale, artistice culturale, pe lângă scopul de a ameliora într-o măsură lipsurile, dar şi de a da un imbold participanţilor la o mai deosebită realizare din punct de vedere calitativ şi artistic a produselor lor."
La cererea organizatorilor, Direcţia Generală CFR, înţelegătoare şi interesată şi ea de clientelă pentru trenurile prin care băteau vânturile, acorda reducere de 50% călătorilor spre Iaşi între 15 mai-15 iunie cât şi între 15 septembrie-15 octombrie 1936, urmând ca doritorii s\ plătească numai biletul de dus, valabil şi la întoarcere cu viză în staţia Iaşi. Înlesnirea ceferistă dădea prilej locuitorilor din întreaga ţară să pornească în pelerinaj la „Ieşi”.
Luand aminte la citatul celebru din scrisoarea profesorului N. Iorga pus intr-o ramă din sala de sedinţe a Conciliului: „Iaşul este mai mult decât o fostă capitală a Moldovei; printre zidurile sale sălăşluiesc comori de artă şi de istorie naţională pe care nici o alta urbe a României de azi nu le posedă cu atâta îmbelşugare,” comorile pomenite se bucurau de mare atenţie şi grijă. Pentru ca zidirile istorice şi culturale să fie uşor de găsit şi elegant puse in evidenţă, s-au executat indicatoare şi plăci smălţuite albastre cu numele străzilor şi ale clădirilor însemnate, conducătorii tuturor instituţiilor, organizaţiilor comerciale şi locatarii fiind îndemnaţi să-şi aducă aportul la ridicarea Iaşilor la rangul ce-l merită.
Cazare pentru toate buzunarele. Dorindu-se ca vizitatorii sa aibă cât mai bune condiţii de şedere, locantierii erau chemaţi să asigure condiţii de cazare confortabile şi acceptabile pentru toate buzunarele. Ştiindu-se că turismul nu se face numai cu câţiva vizitatori înstăriţi, care pot suporta preţuri mari, ci cu cei mulţi, ale căror posibilităţi pecuniare sunt mai mici (tineri, elevi, studenţi, intelectuali, funcţionari, lucrători, pensionari), Iaşul de odinioară avea peste 20 hoteluri, în mare majoritate populare, cu pre]uri reduse, calculate după veniturile majoritare, de lux fiind unul sau două. Atunci când aveau grad mic de ocupare, ca să nu stea goale suportând cheltuieli de întreţinere, după o anumită oră, noaptea şi acestea coborau pretenţiile. Pentru cointeresare şi stimulare concurenţială „Monitorul comunal”, „Curierul” de odinioară, publica lista lor şi a preţurilor.
iași, România
Dorind să ajute la ospeţia musafirilor şi cunoaşterea ctitoriilor strămoşeşti, unele mănăstiri şi chiar biserici cu spaţii disponibile ofereau şi ele cazare pelerinilor şi chiar meniuri călugăreşti, Cetăţuia, Galata, Golia şi Bărboi având cea mai mare căutare, datorita aspectului medieval şi vieţii cucernice dintre străvechile ziduri.
Şcolile cu internat asigurau de asemenea cazare grupurilor de elevi, iar pe strada Gării, funcţionând vreo opt hoteluri cu preţuri potrivite tuturor buzunarelor, rari erau călătorii care să stârmocească noaptea prin sălile de aşteptare sau prin parcuri.
În general, negustorii de odinioară lucrau după deviza „Mai puţin de la mai mulţi”, cu comision de câteva procente, practicându-se afişarea adausului comercial la case şi in magazine, cu efect atractiv în activitatea micilor prăvălii. Îndemnate să aibă preţuri modice, acceptabile şi cetăţenilor cu venituri mici, toate restaurantele şi chiar acele luxoase ofereau meniuri fixe la preţuri mici pentru elevi studenţi, turişti şi clienţi cu posibilităţi materiale reduse cât şi abonamente ademenitoare.
Berarii şi cofetarii cu abonament. Aşa că Iaşii de odinioară fremătau de viaţă iar localurile şi berăriile, vreo cinci-şase din Piaţa Unirii, cât şi cofetăriile, vreo trei, erau pline de abonaţi şi vizitatori încât uneori mesele se întindeau până la picioarele statuii domnitorului Alexandru Ioan Cuza, deşi dânsul, cum nota un gazetar glumeţ, nu fusese băutor ci numai iubitor de ochi frumoşi.
Cele doua sau trei agenţii turistice, ”Vagon Lits”, „ONT” ori „Europa”, aduceau vizitatori din ţară sau din străinătate. Fiindcă regina Natalia a Serbiei a fost moldoveancă, agenţia ”Europa” se specializase in schimburi de turişti cu Belgradul, aducând la Iaşi cârduri de sărbi curio[i să vadă locurile pe care a copilărit şi a trăit frumoasa lor suverană.
Preluând la Bucureşti turişti francezi din faimosul tren Orient Express, de pe traseul Paris-Istanbul, tot agenţia „Europa” îi transporta la Iaşi sa vadă meleagurile unde au trăit marile lor figuri istorice. Nu mai vorbim de cârdurile de greci aduşi cu acelaşi scop.
Fiindcă pe vremuri nu erau autocare elegante, turul oraşului se săvârşea cu trăsurile in şirag pitoresc şi ghizii pe scări, cum se procedează şi acum în unele centre turistice englezeşti şi austriece.
Între Viena şi Iaşi funcţionând un tren accelerat cu vagoane de dormit, acesta purta `n ambele sensuri sumedenie de călători şi aducea mulţime de turişti austrieci şi polonezi dornici să vadă Moldova şi să petreacă câteva zile de toamnă în bogatele vii ale Socolei şi Buciumului, Galatei şi Copoului.
Pentru plăcuta petrecere la Iaşi, se organizau bătăi cu flori ale tinerilor defilând pe străzile Lăpuşneanu – Copou, baluri mascate şi întreceri ale gospodinelor în prepararea dulceţurilor, peltelelor şi prăjiturilor bătrâneşti, desfăşurate după tradiţii – cum au şi început în zilele noastre.
Existau de asemenea acţiuni turistice la cules cireşe, la struguri sau la must cu vizite în livezile şi viile Socolei, Tomeştilor, Comarnei sau Cotnarilor cât şi ieşiri la o harbuzărie bogată pe valea Bahluiului sau la o stână pentru o gustare de caş dulce.
Vizitarea satelor pitoreşti şi a obiectivelor istorice din judeţ era la ordinea zilei, efectuându-se în tururi duminicale.
Agenţiile turistice de odinioară făcând schimburi turistice cu partenerele de peste graniţe şi aducând vizitatori străini, contribuiau din plin la promovarea Iaşilor în circuitul turistic european, fapt pentru care Primăria le premia pe cele mai destoinice cu diplome de mare prestigiu.